Născut in 1975, aprilie, ziua 12, pricopsit cu numele Topor Tiberiu-Cristian (a nu se uita liniuţa despărţitoare dintre prenume, ca se lasă rău…, iar numele rostiţi-l cu mare grijă că este un nume de invingător J .. , Atenţie!…glumă. Bun aşaa..
La onorabila vârstă de 5 anişori si jumătate, incep să imi arăt inzestrările deosebite in special muzicale cântând pentru prima oară la o chitară de jucărie cu corzi de meşină: “Treceau românii Carapaţii”..
Ai mei părinţi nu stau pe gânduri şi mă conving destul de uşor la acea vârstă (aşa cum orice părinte consideră ca decizia lui este cea mai bună pentru odraslă ..şi de cele mai multe ori se inşeală…, asa că ma simt efectiv incorporat si până să mă trezesc eram déjà echipat cu o vioară veche dar superbă, un profesor extrem de hotărât şi talentat…daţi-mi voie sa nu exagerez când zic excepţional de bun, pe nume dl. prof. Pantazi.
Atât părinţilor mei cât si dlui Pantazi, dlui prof. Bibu (teoria muzicii) le ramân recunoscător şi indatorat pentru cel mai frumos spirit si cel mai curat univers ce mi l-au oferit: muzica.
Vioara şi muzica clasică m-au ajutat extrem de mult să trec la chitară, să inţeleg şi alte instrumente, genuri muzicale, să-mi armonizeze viaţa şi trăirile.., sentimentele.
Muzica pot spune că in reacţie cu omul dezvoltă cea mai frumoasă şi onestă simbioză.
Muzica nu tradează, ci hrăneşte sufletul şi creierul omului….
Dupa experienţa mea de peste 15 ani de zile in muzică, eu aşa cred…, nu mă consider un virtuos sau un foarte bun exemplu, dar vreau sa vă asigur că la mine a funcţionat şi mi-a oferit dupa multă muncă şi dăruire, satisfacţii extraordinare.
Deci, după aproximativ 7 ani vioară şi un an pian, cu premii frumoase şi ajungând pâna la festivalul naţional celebru “Lira de Aur”, agonisesc timp de un an bani suficienţi pentru a achiziţiona o superbă chitară electronică Reghin, care te facea să-ţi verşi lacrimile de corvoada greutaţii ei…cred că avea cel puţin jumătatea kilogramelor mele de atunci.
Imediat am inventat din prea tarele casetofon Sanyo al tatălui meu, sistemul mult râvnit prin care puteam sa distorsionez şi să fac suficient zgomot pentru a satisface clasica adrenalină.. a mea şi a vecinilor fireşte.., pâna la apariţia tatălui meu care instaura prin diverse metode (tot clasice) liniştea blocului,….şi a mea, pentru moment. J Refuzul meu era categoric. Omul trebuie sa fie lasat să se exprime liber, nu? Asta e arta… J
In timp, mi-am facut şi eu un rockband numit Tears Blame, am continuat să ne perfecţionăm şi să câştigăm premii pe la festivaluri de specialitate din ţară, iar impreună cu dl. Marius Baraş compunem imnul evenimentului “Eclipsa 1999”, featuring cu Dobrovolschi, concert in noaptea cu pricina, peste 100.000 de oameni şi foarte mulţi watzi.. yes!J, ca apoi, să incep colaborări in studiouri importante ale showbizului românesc, colaborări cu artişti importanţi ai caselor de producţie Sony Music, Cat Music, Roton, Universal Music, Era Bussines, EMI Production etc (Andra, 3Sud-Est, Blondy, Angel, Dana Nălbaru, Conect-R, Paula Seling, Frissco & Residence Deejays, Tandarica, Corneliu Stroe etc.)
In acea perioadă 2001-2002, imi interesectez drumurile cu Ionuţ Radu (O.D.) alias John Puzzle şi Lazăr Cercel, intr-un studio din Constanţa şi se dezvoltă o frumoasă şi lungă prietenie.
El impreună cu Lazar Cercel (alias King Tzapu din Animal X) imi propun să vin ca şi chitarist in trupa de numetal-alternative Praf In Ochi (PIO), gen muzical care m-a provocat pe loc.
Tot atunci sunt descoperit de unul din primii impresari ai cântareţei Mariah Carey, in persoana dlui. Ben Bates şi mi se face o ofertă să părăsesc România şi să intru intr-un rockband britanic.
Am refuzat pentru Praf In Ochi (..mai ales că nu-mi plac schimbările ciudate sau instabilitatea, …şi nu-mi explic de ce, dar Anglia ar fi ultima ţară unde aş sta..), oricum PIO era ceva ce mă făcea să fiu eu, imi sublinia propria personalitate şi emoţie.
In 2004-2005 imi deschid propriul studio la Constanţa unde lucrez pentru diverşi artişti români. Primul proiect de succes fiind chiar producţia şi lansarea ca artist solo a lui Mihai Traistariu, proiect finalizat dupa mai bine de un an şi jumatate şi incheiat prin contract cu ERA Bussines sub labelul EMI Production.
Apoi prin prietenia si colaborarea in studio cu Ionuţ Untaru (alias Frissco), timp de un an de zile am reuşit să onorăm, prin compoziţii muzicale, contractul cu TVR pentru emisiunea “Numai cu acordul minorilor” sub atenta pregătire a maeştrilor Titus Munteanu şi Marius Teicu, o perioadă şi o experienţă la fel de frumoasa.
Oricum, sunt foarte multe de povestit, insă toate experienţele şi colaborările mele mi-au definit personalitatea muzicală şi nu numai.
In studioul lui O.D., in 2002, s-a realizat albumul de succes PIO, iar dupa 3 videoclipuri edificatoare la piesele „In mintea mea”, „Peste sufletul meu” şi „1000 de gânduri” am fost 2 ani consecutiv nominalizaţi la premiile MTV Music Awards, unde am fost invitaţi să şi cântăm.
In 2005, din cauza presiunilor distructive din jurul trupei şi din lipsa de experienţă şi „inocenţa” noastră in showbiz, se reuşeşte să se destabilizeze trupa şi să ne despărţim din cauza neănţelegerilor.
Fiecare a plecat in direcţia lui, iar eu unul mi-am promis ca PIO va lansa şi al 2 lea album.
Singurul suport moral l-am avut in acei ani in Stefan Marin, zis şi FaNaKa, noul chitarist in trupa PIO şi varul lui O.D., un adevărat talent.
Impreună lucram idei in studioul meu din Constanţa in speranţa acelei zile când O.D. o să-şi dea seama, o să vrea să cănte din nou şi să readucă Praf In Ochi pe piaţa muzicala, ceea ce dupa 5 ani de zile impreuna cu Lazza (Lazar) ne-am apucat de treabă, iar in vara lui 2010 sper să lansăm cel de-al 2 lea album PIO.
De la inceputul lui 2009 s-a lucrat la melodia „Locul Ei”, lansată in luna noiembrie 2009, iar acum, in februarie, sperăm să finalizăm şi videoclipul.